Mânăstirea Corbii de Piatră

          La circa 50 km nord de Pitești, în comuna Corbi – satul Jgheaburi, pe malul râului Doamnei se găsește mânăstirea parțial rupestră Corbii de Piatră, un lăcaș de cult construit direct în stâncă. Istoria mânăstirii se pierde în negura vremii. Ca și în cazul Mânăstirii rupestre de la Șinca Veche nu se poate preciza cu exactitate anul în care a fost înființată, însă prima atestare documentară datează din 1512, din perioada domnitorului Neagoe Basarab (1512-1521). Se precizează că monahia Magdalina, mătușă a Voievodului Neagoe Basarab, care avea în proprietate moșia de la Corbi, reînființează mânăstirea, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, fiind astfel prima mânăstire de călugărițe atestată documentar la noi în țară. În prima jumătate a secolului al XVIII-lea devine biserică de mir, zona fiind populată de românii veniți din motive de prigoană religioasă din Jina Sibiului. Mânăstirea capătă înfățișarea actuală la începutul secolului al XIX-lea, când se construiește o nouă catapeteasmă, pictată de Ștefan zugravul.

            Pe lângă aspect, unicitatea acestei mânăstiri este dată și de  pictura interioară realizată în stil bizantin și considerată a fi cea mai veche din regiunea Muntenia. Din păcate, aceasta este într-o stare avansată de degradare și se pare că Ministerul Culturii nu reușește să găsească fonduri pentru a o prezerva. Inițial, biserica avea două altare funcționale pe un singur naos, o caracteristică bizantină, de secol al X-lea, fapt ce îi sporește unicitatea.

            În curtea mânăstirii se pot observa câteva cruci de piatră,  precum și paraclisul de lemn construit în 1890, pe lângă care turiștii trec, în urcușul lor către mânăstire, fără să bănuiască valoarea acestora. În partea stângă a biserici, au fost amenajate trepte de lemn care duc deasupra mânăstirii. Vă recomand să vă încumetați la urcuș, pentru că acolo sus veți putea admira zona înconjurătoare. Deasupra bisericii, încastrată în stâncă, se află o cruce de piatră ce datează de pe la 1700.

            În interiorul bisericii am observat o cutie a milei. Sper ca Biserica Ortodoxă Română să folosească banii pentru reabilitare și nu pentru interesul propriu. Am fost uimită să constat că nu există taxă de intrare, deși cred că ar fi necesară.

            La 50 m de mânăstire, se găsește casa albastră a mamei Uța, o săteancă ce s-a născut aici. Nepoata acesteia valorifică atât casa, ce păstrează obiecte tradiționale argeșene, cât și bolovanii imenși din curte. Am remarcat un bolovan care avea formă de ciupercă, precum și forma unui șarpe și a unui picior gigantic de pe un perete de gresie. Iarna firicelul de apă, ce curge în curtea gospodăriei, se transformă într-un spectaculos perete de gheață, iar primăvara într-o cascadă. Pe una dintre stânci, ni se prezintă o formă circulară ce se presupune că avea rolul de cristelniță pentru botez.

        În concluzie, cred că această atracție turistică trebuie promovată și, poate, Ministerul Culturii împreună cu atât de bogata Biserică Ortodoxă Română să găsească resurse financiare pentru reabilitarea acestui lăcaș de cult.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s