Moștenirea etnografică a Lefkadei, un exemplu de bună practică

             Călătoriile mele încep cu mult timp înainte de a porni la drum. Atunci când îmi aleg destinația, țin cont, printre altele, de buget, de oferta de cazare, de modul și scopul călătoriei și nu în ultimul rând de condițiile climatice generale pentru perioada aleasă. Încerc să stabilesc un program în care să cuprind cât mai mult din diversitatea geografică și culturală a locurilor ce urmează a fi vizitate. Mai multe sfaturi de călătorie găsiți în acest articol preluat de pe https://www.momondo.com/.

                Anul trecut, în vacanța petrecută în Lefkada, mi-am propus să mă bucur de această diversitate. Într-una din zile, am ales ca dimineața să facem plajă în zona Nikiana, iar după-amiaza să ajungem la plaja Kathisma. Drumul dintre cele două plaje, extrem de spectaculos, trece prin Karya, un sat cocoțat pe versanții muntelui Pyrgos, acoperiți cu păduri de platani și tufișuri de rozmarin și mirt. Aici se află muzeul folcloric ,,Maria Koutsochero” ce reproduce o gospodărie grecească autentică. Maria Koutsochero a fost o figură feminină reprezentativă pentru arta populară grecească, deoarece, rămasă fără o mână, a reușit să coasă și chiar să inventeze un nou tip de cusătură ce-i poartă numele. În plus, de-a lungul vieții, a învățat sute de tinere această nouă tehnică.

                Ajunsă la fața locului, am descoperit multe similitudini cu gospodăria bunicii mele din Argeș. Vacanțele copilăriei mele, au mirosul pâinii pe vatră, pusă în ștergare țesute de bunica. Abia acum, la maturitate, apreciez această zestre etnografică lăsată de către ea și pot spune că am început să cos, încercând să reproduc modelele de cusături salvate din casa ei.

                Surprinsă de multitudinea similitudinilor, am încercat să-i explic proprietarului muzeului că și bunica mea avea un război de țesut asemănător cu cel expus, că în copilăria mea mâncam la o masă joasă și rotundă, exact ca cea din muzeu, că fiarele de călcat și multe unelte agricole sunt asemănătoare cu ale noastre. De fiecarea dată, acesta îmi răspundea: ,,Nu, nu este ca a noastră! Vă înșelați!”

                Văzând reacția acestuia, m-am limitat în a găsi similitudinile fără a i le mai împărtăși. Tot drumul spre plajă am încercat să înțeleg modul său de reacție. Ulterior, am realizat că proprietarul era un grec veritabil, mândru atât de naționalitatea sa, cât și de moștenirea sa culturală. Cred că afirmațiile mele au fost neașteptate, fapt ce l-a pus în dificultate. Această experiență m-a ajutat să înțeleg mai bine spațiul etnografic grecesc și ,totodată, să apreciez moștenirea lăsată de către bunica mea. Trebuie să o duc mai departe!

                Mă întreb oare prin ce întâmplări ați trecut voi, dragii mei cititori. Dacă doriți să le împărtășiți vă rog să o faceți în rubrica comentarii.

                Acest articol a fost scris pentru competiția Spring SuperBlog 2018.

4 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Eu ma trag din greci (aromani din Grecia stramutati pe vremuri in Baragan) si intr-adevar sunt un popor mandru,nationalist, care tine la traditiile sale inclusiv cele legate de arta populara sau costumul national.Seara buna!!!

    Apreciat de 1 persoană

    1. idjourneys spune:

      Mulțumesc pentru confirmare! Pentru mine a fost o experiență din care am învățat că trebuie să fac ceva pentru a continua tradițiile transmise de bunica..

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s